Elena Lasconi ar trebui să fie direct în turul doi

Cincisprezece atleți (de la A la O) se aliniază la startul semifinalei de 100 de metri garduri. Primii doi candidați se vor califica în finală.

Cursa începe, este palpitantă și se încheie cu atletul A pe locul 1 și atletul B pe locul 2.
Ulterior, arbitrii constată că atletul A a trișat, fiind dopat.

I se retrage dreptul de a concura în finală, iar atletul B merge în finală alături de atletul C.

Așa e în sport. Simplu.

Nu există „anulăm cursa după terminarea ei pentru că un atlet din cincisprezece era dopat”, iar toți cei care v-ați pregătit, v-ați antrenat, ați cheltuit bani, apă, aer, energie 🙂 și ați alergat la cursă, ați făcut-o degeaba.

Elena Lasconi și-a câștigat cinstit dreptul de a fi în finală, concurând pe bune și fiind mai bună decâ ceilalți treisprezece participanți.

Nu e vina ei că atletul A era dopat sau că organizatorii și-au dat seama de acest lucru abia la finalul semifinalei.

Nu ar mai trebui să participe din nou la semifinală.

Semifinala ar trebui să se țină doar între ceilalți participanți pentru a stabili cine merge în finală alături de Elena Lasconi.

Victima atletului dopat este Elena Lasconi, căreia i se ia un drept câștigat pe teren. Judecătorii de la AEP, BEC sau CCR ar trebui să o repună în drepturi.

Cheers!